andreea marin’ story

am intrat in rutina oamenilor mari…ajung acasa si-mi las geanta la intrare..casa e singura, dar eu sunt plina de ganduri. ma gandesc la job, ma gandesc la panza de paianjen pe care trebuie sa o construiesc ca sa ajung unde vreau. si-mi lipseste ceva…ceva ce m-ar face sa zambesc, ceva ce cauta toata lumea: FERICIREA.

si-mi spun ” lasa, mai ai timp”…si-mi raspund ” timp am…si regrete odata cu el..si momente pierdute;si zile in care doar visez ca ating ceva ce vreau”…si asa ma amagesc. si mai trece o zi.si apoi alta.si amintirile se aduna iar, ca norii de furtuna, si troleul e prea mic pentru gandurile mele si subit se nasc accidente pe strada, si totul moare si renaste!

fericire?

ce e fericirea?

unde e fericirea? in iubire? atunci de ce se ascunde atat de mult? de ce te inseala privirea si inima; de ce gresesti; de ce suferi?

nu e nici o alta intrebare decat unde e fericirea…asta va fii raspunsul celor ce sufera de tristete, de boala, de singuratate…fericirea e totul si nimic…nici relativa nu e…e o fantasma nerusinata pe care ti se pare azi ca o vezi; un inger cu 2 fete…

nu vreau si vreau fericire..e logic? e simplu? e usor? cum pot spune  vreau si nu vreau????????????cum?

sunt zile in care nimic nu are sens…sunt zile in care nu-mi inteleg sentimentele de revolta, durerea sau dorinta de a pedepsi..apoi, totul capata sens..

am plans, si lacrimile or sa curga atata vreme cat mai voi stradui sa inteleg ce se petrece cu mine. nu sunt un semn de slabiciune, nu la mine. sunt semnul unei straduinte interioare de o forta egala cu cea a universului: o forta creatoare, aceea forta care imi gaseste raspunsurile la nedumeririle mele.

scriu poate pentru prima oara ceva personal, ceva ce am trait..nu am alt motiv decat acela ca am gasit sensul..acum stiu ca atunci cand nu stii ce sa faci, cel mai bine e sa te desprinzi de el;si daca se intoarce ai mari sanse sa fie alt tau. e o replica din filme, desigur; e siropoasa si e un cliseu; e mai presus de orice: e Adevarata!

nu cred ca se va intoarce; nici nu vreau; dar stiu ca nu-mi era sortit..

e miracolul vietii. e destinul. si orice am face, ar fi bine sa nu ne punem in calea lui…

asadar, asa cum spune filmul “let go; and if it comes back, it’s yours!!!!”

E uimitor cat de des dau peste oameni pe internet..e si mai uimitor sa constati ca ai atatea in comun cu milioane de oameni, sau mai bine spus esti la fel de manipulabil ca si ceilalti..desigur, ai prefera sa crezi ca tu ai un scop precis care te impinge catre  cyberspace, dar adevarul gol- golut este ca nu prea ai…numai daca nu cumva ai inventat tu un loc al tau in acest imens spatiu numit internet…si chiar daca l-ai inventat iri, azi e arhi cunoscut!

Urmarind firul povestii, pot spune ca nu mai am unde sa ma ascund, decat daca imi asum o identitate falsa, ori nici asta nu-mi este pe plac pentru ca eu sunt un individ al speciei care chiar se simte bine in pielea lui…sincer (cu mici sincope, dar asta e secret major)….asadar, daca imi fac cont cu numele meu, repet al meu si nu al vedetei ANDREEA MARIN, oricine ma poate gasi…intalnesc mai des oamenii cunoscuti decat la facultate, teatru, piata, supermarket, mall, parc, la mare / munte, in pub, pe strada, in statiunile din Grecia, in avion….oriunde!

Nu-mi place…si mai mult decat atat, imi displace faptul ca majoritatea oamenilor de care fug si pe care ii intalnesc in spatiul virtual tot nu au prea multe lucruri relevante sau macar interesante de spus sau aratat… a se intelege ca daca dau un search pe wordpress dupa un nume cunoscut, stiu ca il voi gasi, insa vreau sa descopar macar o parte a acelei persoane necunoscuta mie…ceva nou si placut..nu un amalgam de cuvinte si sentimente extrapolate, si incercari de definitii ale unor lucruri simple. Nu-mi scrie despre iubire cand nici tu nu stii ce e de fapt; nu-mi povesti despre dragostea nebuna ca a doua zi sa vorbesti cu acelasi patos despre tradare…suntem inca tineri si ne luptam sa ne definim…nu stim definitii pentru ca acum le incercam. nu putem pune etichete lucrurilor pe care le exploram, le gustam, le simtim…trebui sa lasam totul sa se decanteze, sa devina o esenta tare pe care sa o putem aseza pe o pagina, fie ea si virtuala, fara jena!

Nu ma mai feresc sa spun sa spun ce gandesc si sa caut ce vreau…..i just go there and take what i need…there as in anywhere…Si din postura de femeie pot spune ce vrem noi…pai cam vrem o cariera si o familie, asta lasand la o parte ca mai vrem din cand in cand un parfum sau o geanta..majoritatea dintre noi resusesc sa isi cumpere ce vor datorita muncii lor, asa ca de capitolul asta nu mai e nevoie sa va feriti, doar daca nu cumva luati o ” femeie pe jumatate”..ma intelegeti voi, baietii!

In ceea ce priveste familia, e un intreg, adica: 1+1= eu + un el…un el care de cele mai multe ori e lipsit de curaj si spune sus si tare ca se va casatorii la 30 de ani, abia dupa ce copilareste destul ( a se intelege ajunge acasa beat dimineti la rand sau il uita Dumnezeu la meci/ carti/ table/ in bar cu baietii). sa avem pardon, dar aici va cam sta minte in loc: la 30 de ani cand voi veti vrea familie, noi fetele destepte si frumoase si talentate vom fii muult peste voi.. pentru ca pana atunci vom fi gasit oameni care poate nu arata la fel de bine ca voi, dar cu siguranta au o dezvoltare mentala net superioara voua.. si nu e vorba de cei la 50 de ani.nu, ei sunt barbatii adevarati!

Ajungem si la intrebarea cea mai importanta: ce inseamna un barbat adevarat?

Ohoho…. diferente fata de baieti sunt o multime: in primul rand stie sa fie serios si in acelasi timp sa te faca sa te simti in largul tau. stie sa sparga gheata cu o gluma rafinata..poti schimba o parere despre politica, cultura, autori, carti….nu-l remarca tot pub-ul gratie rasului de bodega, nu se uita lumea la el ca are blugi tipariti si “tricoul cu muschi”. un barbat nu simte nevoia sa iasa in evidenta cu altceva decat simpla lui prezenta sarmanta, linistitoare. un barbat nu are niciodata alaturi o femeie inferioara: chiar daca nu au statut financiar egal, cu siguranta ea va conpensa asta prin ambitie, diplomatie, eleganta..va fii nu doar cineva agatat la bratul lui (ca in cazul baietiilor!), ci o personalitate distincta si apreciata ca atare.

Un barbat adevarat te invata sa simti gustul si parfumul unui vin bun, nu cum sa bei bere cu paiul ca sa te ametesti mai repede. un barbat adevarat nu se va bucura sa te vada dansand in jurul lui in bar si nu te va expune cu titlul ” uite ba ce am eu aici!”. cu un barbat alaturi vei capata cultura..vei deveni o femeie adevarata!

p.s: in cazul in care te grabesti sa ma ataci, observa te rog ca nu am mentionat varsta barbatului si nici cea a baiatului..dar sunt convinsa ca te poti identifica usor

                                                                  Leapsa pentru minnie & moloko

Sunt furioasa..

Exista in viata lucruri cu care nu trebuie sa te joci, vorbe pe care nu trebuie sa le rostesti, spirite si energii pe care nu trebuie sa le starnesti, cum de asemenea exista si rugaciuni pe care le spui si au efect, lucruri mici si de bun augur…Cert e ca Moartea nu trebuie sfidata; si asta nu e vreun tabu, e ceva cat se poate de real! cred in Dumnezeu cu multa putere, insa prefer sa vad lumea din punctul de vedere yoga: un ansamblu de energii pozitive si negative…drept urmare, e de preferat sa fii pe partea pozitiva no matter what!

Timp de trei saptamani am urmarit renovarea unui spatiu de langa o casa de Pompe Funebre. nici nu ma asteptam sa iasa altceva decat un spatiu destinat ” marii treceri”.. cand colo, SURPRIZE, SURPRIZE: un magazin de haine!

Mi s-a oprit timpul in loc, iar inima mi-a impietrit..am ramas cu ochii atintiti in vitrina…viata post Eliade e mult mai complexa; iar odata ce ai citit ” La tiganci” si intraga simbolistica si eseistica incepi sa rezonezi la atingerea energiilor…nucul nu mai e doar un copac, iar hainele nu mai sunt in contextul de fata decat un Pact spre Good Bye… Cat de superstitioasa as fii, nu pot sa inteleg puterea cu care sfideaza cei de  la magazin viata sau si mai rau cei care isi cumpara ceva de acolo..e ca si cum ai face un pas dincolo.Adevarul este ca vitrina arata tentant, deosebit de bine, insa tot nu ai dreptul sa iti iei viata in gluma; linia dintre a fii si a nu mai fii e insesizabila! pur si simplu nu iesi in furtuna cu marunt in buzunare, nu tii in casa pisica neagra, nu culegi flori din cimitir, nu incantezi vraji, NU, NU,NU si NU. NU ai acest drept!

Cat despre magazin, sper sa dea faliment indiferent ca azi rochia verde arata al naibii de sexy si mai, mai ca ma striga spre ea…as vrea sa va arat o poza cu locatia groaznica, dar nu am curajul sa fac poze! sunt prea superstitioasa…azi; si maine!

p.s: nu va spun unde e magazinul sa nu va tentez.

“A fost odata ca-n povesti,

A fost ca niciodata”

……poate asa ar fi trebuit sa incep fiind vorba de o printesa, dar nu se potrivea cu povestea mea.. mai incerc :”Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, Iată vin în cale, Se cobor la vale..” trei fete decise sa sfideze prefixul 2…Revenge… Nici ca se putea un loc mai diferit decat un picior de plai, pentru ca fetele au ales locul lui Marley…Bob Marley…o seara reggae….

E cat se poate de uimitor sa descoperi ca desi nu te incarci cu versuri sau cantece intregi, mintea ta, sau ceva din tine, retine tot…si atunci, intr-o zi, ai marea surpriza sa te trezesti cantand nostalgic ceva venit din adancul tau..asa am fost noi…pline de viata si de ritmuri venite dintr-o copilarie pe care nu o intelegeam, si in care nici pe departe nu ne gandeam la insemnatatea cuvintelor lui Marley…

Asta e frumusetea vietii, “a prefizului 2″: totul revine proaspat si frumos…totul are gust de libertate, chiar daca ne gandeam cand sa mergem la serviciu azi, de frunze interzise, de vise pline de nebunii, de dor de mare…Spontaneitatea nu e altceva decat nebunia varstei pe care o avem noi acum, nicidecum o calitate scrisa in CV..e ceva in noi, e nebunie cuminte, latenta…un monstru mic, care in momentele cu si pentru printese, face ravagii….

So, give it up for the girls…’Cause we made it nice and reggae last night…

pentru Moloko si Minnie

Flirtul este cel mai bun medicament pentru inimi…zic eu…si e o metodaa naibii de buna de a-ti exersa abilitatile de PR sau de marketer ;)) intr-un sens, desigur..unde mai pui ca primesti si feedback…grozav, nu?

Asadar flirt for everyone…dar nu la varste mici, atunci e insipid, inodor, incolor.. dupa 20 si mai ales spre 30 e multicolor, aromat, cu gust de tigara, de parfum aspru, de iasomie, de ceai sau cafea, de frappe rece cu multa gheata….flirt cu pletele in vant la mare, pe plaja fierbinte… dans..tango..

inocenta.

frumusete.

curaj.

vise.

dezamagiri.

naivitate.

asteptare.

devotare.

ratacire.

regasire.

Verde. Verdee. Veredeeeeeeeee!!!!!

Spune-i trend, fita, gest de wanabe..dar problemele ecologice sunt un fapt real pe care daca nu-l percepi inseamna ca ai mari probleme; probleme de responsabilitate fata de tine si, desi nu o sa-ti placa, mai mult decat atat, inseamna ca esti indiferent fata de tine ceea ce nu te face foarte diferit de hommo sapiens…cu parere de rau!

E adevarat ca nu te- a indrumat nimeni pe drumul ecologiei, insa tocmai in asta sta puterea omului modern: se autoeduca, fiindca informatia curge peste tot incepand cu lumea reala si continuand cu ciberspatiul..si nu poti pretinde ca ai castile mereu in urechi..si, chiar de-ar fi asa, bunul simt ar trebui sa-ti aprinda un beculet rosu cand arunci cate o hartie pe jos, cand mergi pana la coltul bulevardului cu masina, cand arunci hartia ( ziare, reviste, carti, caiete) pe ghena blocului. si iti mai trebuie si mult tupeu sa spui ca nimeni nu face nimic, de parca nimic nu poate incepe cu tine. Un nou adevar trist : te-ai obisnuit sa fii condus, sa ti se arate, intr-un mod discret, ce sa mananci, sa citesti, sa privesti, sa votezi, ce sa faci.

Inghiti zilnic povesti electorale stiind prea bine ce finalitate vor avea promisiunile .Dar pana cand? Pana cand trebuie sa ma izbesc eu de tine, un nepasator oarecare, un dirijat, nicidecum un dirijor…

Facem impreuna un exercitiu? Ok. Raspunde la fiecare intrebare sincer si la sfarsit vei vedea ca revolta te impinge spre actiune…

1. Iti doresti sa le povestesti copiilor tai despre cum arata ANOTIMPUL PRIMAVARA?

2. Vrei sa iti plimbi copii prin “BORCANE” DE STICLA CU AER RECICLAT?

3. O sa iti umplii vazele cu FLORI MULTICOLORE DE PLASTIC?

4. O sa simti mirosul crinilor, al florilor de padure, al brazilor de la BETISOARELE PARFUMATE?

5. O sa tanjesti dupa un colt de hartie pe care sa mazgalesti cand esti in pana de idei sau apelezi relaxat la PAINT?

Acum stii ce sa faci..Nu mai ezita. Renunta la rusine sau teama: salveaza-te! e universul tau; e natura ta; e datoria ta fata de cei ce vor veni!

GO FOR GREEN, BABY!

Devotatul. Loialul. Persoana de incredere, orientata spre siguranta personala. Cei din acest tip sunt fiinte vrednice de incredere care muncesc din greu si sunt foarte responsabile. Pot fi si evazivi, batand tot timpul in retragere, puternic anxiosi, traind tot timpul in stres. Sunt deseori ironici si indecisi dar pot fi si rebeli, sfidatori, reactionand violent. Au probleme cu suspiciunea si neincrederea, pe care le manifesta fata de ceilalti cat si fata de ei insisi. La cel mai inalt nivel de dezvoltare au deplina incredere in ei, sunt increzatori in ceilalti, curajosi, fiind un sprijin pentru cei slabi.

asta e raspunsul unui test interesant de personalitate luat de la andreea molocea…e cat se poate de real..si mi-a amintit ca am o problema cu felul in care percepe lumea exigenta…

de ce trebuie sa fie exigenta o componenta a personalitatii omului increzut?

de ce trebuie sa accept mediocritatea pentru a fi acceptata?

de ce nu pot spune sus si tare -vreau ceva mai bun decat ceea ce-mi oferi- fara a fi exclusa?

tot eu am raspunsurile: fiindca traim intr-o lume de oameni mediocrii; oameni care se multumesc cu ce li se da. fie ca e vorba de natura in termeni de inzestrare genetica, fie ca e statul sau familia.. eu m-am nascut diferita si spun fara modestie ca-mi placemai degraba sa fiu ca mine decat ca restul! imi place sa am o singura prietena capabila in locul unei pleiade de persoane care sa-mi umple agenda telefonului si ziua de vesti care mai de care mai (ne)importante…stiu ca exigenta ma condamna la un surghiun in mijlocul unei societati extra intercomunicative si mai stiu ca momentele de singuratate nu sunt pentru a-mi plange de mila ci pentru a ma cladi mai puternica, mai rezistenta valului de indignati ce ma ataca zilnic..

don’t worry, rezistenta am capatat-o in timp si o dezvolt zilnic..pot primi o palma si nu simt nevoia sa o intorc..enervant, nu?

nu stiu cine imi citeste blog-ul si, de asemenea, nu stiu cat credit imi acorda. poate ar trebui sa fac un chestionar pentru vizitatori, pentru cei ce ma vad prin scris, fara sa stia daca sunt draguta, inalta, supla, blonda sau bruneta… doar un gand va trimit : exigenta te duce sus…asa ca ar fii bine sa lasi teama la o parte si sa tintesti cat mai sus; ridica stacheta si vei vedea ca din ce in ce mai multe persoane din jurul tau vor capata puterea de a face la fel..e puterea exemplului si e datoria ta morala si civica. POTI SCHIMBA LUCRURILE! POTI SCHIMBA LUMEA CHIAR SI NUMAI SCHIMBANDU-TE PE TINE!

INCEARCA!…si spune-mi..acorda-ti timp si energie..rasufla adanc si intr-o zi iesi din casa cu capul mai sus, cu o stacheta mai coborata pentru eventuale compromisuri; priveste singuratatea ca pe un privilegiu rupt dintr-o lume atotvazatoare, atotstiiutoare…

iti stau alaturi!

si nu uita, daca ne intalnim, sa tii minte ca sunt modesta si prietenoasa, nici vorba de vedetism…sunt eu: devotata, loiala.

si tu ai blog? spuse el cu dispret…adica ce vrei sa spui, l-am intrebat curioasa? stiam deja raspunsul, fiindca la randul meu am fost sceptica in privinta blogurilor, dar vroiam sa vad daca el e cum am fost eu..si e; si poate va mai fi; sau poate va renunta maine.

da, am blog. vrei sa stii de ce? pentru ca e forma mea de reactie civica la problemele societatii. pentru ca imi pasa de ce este in jurul meu si pentru ca am opinii corecte, in anumite domenii, si pentru ca pot sa-mi sustin ideiile coerent, fara sa mint si fara falsa modestie.. in plus, accept cu apreciere cand gresesc, asa ca ma poate corecta oricine.

si eu am avut o parere proasta despre bloguri si blogeri, insa am invatat ca padurea are atat copaci stricati, cat si sanatosi. asa ca am mai citit un blog, am mai renuntat la a le  mai calca pragul altora. dar am descoperit oameni culti, profunzi, cu care pot vorbi deschis si care sunt sinceri…

da am blog pentru ca merit sa fiu luata in considerare.. ca si cetatean. nu conteaza ca am nume de vedeta sau ca scriu frumos. incearca sa vezi dincolo de aparente: scriu depre lucruri cu care si tu te intalnesti, despre dorinte ascunse, despre cum gandim noi, femeile.. iti poate fii de folos sau nu… dar renunta la a ma mai cataloga ca fiind in trend.. nu stiu ce e asta! sunt de obicei pestele care merge in sens invers, asa ca daca toti poarta alb, eu voi reinterpreta negrul; daca toti vor tare eu vreau incet; daca toti vor cluburi eu vreau o casa cu liniste…deci nu sunt in trend, iar blogul meu nici el nu e in trend..nu-ti scriu povesti de dragoste si nici replici de pe net..iti scriu si atat… defapt nu celor ca tine..ca nu am nici misiune de culturalizare, nici de trezire la viata civica..

CONCLUZIA: ignoranta nu are efecte adverse; a se citi cu atentie prospectul ( dobandit in cei 7 ani de acasa); in cazul aparitiei efectelor secundare poti sa le ignori cu gratie sau sa te adresezi unuia mai cult!