Ne vedem in cyberspatiu ;)
E uimitor cat de des dau peste oameni pe internet..e si mai uimitor sa constati ca ai atatea in comun cu milioane de oameni, sau mai bine spus esti la fel de manipulabil ca si ceilalti..desigur, ai prefera sa crezi ca tu ai un scop precis care te impinge catre cyberspace, dar adevarul gol- golut este ca nu prea ai…numai daca nu cumva ai inventat tu un loc al tau in acest imens spatiu numit internet…si chiar daca l-ai inventat iri, azi e arhi cunoscut!
Urmarind firul povestii, pot spune ca nu mai am unde sa ma ascund, decat daca imi asum o identitate falsa, ori nici asta nu-mi este pe plac pentru ca eu sunt un individ al speciei care chiar se simte bine in pielea lui…sincer (cu mici sincope, dar asta e secret major)….asadar, daca imi fac cont cu numele meu, repet al meu si nu al vedetei ANDREEA MARIN, oricine ma poate gasi…intalnesc mai des oamenii cunoscuti decat la facultate, teatru, piata, supermarket, mall, parc, la mare / munte, in pub, pe strada, in statiunile din Grecia, in avion….oriunde!
Nu-mi place…si mai mult decat atat, imi displace faptul ca majoritatea oamenilor de care fug si pe care ii intalnesc in spatiul virtual tot nu au prea multe lucruri relevante sau macar interesante de spus sau aratat… a se intelege ca daca dau un search pe wordpress dupa un nume cunoscut, stiu ca il voi gasi, insa vreau sa descopar macar o parte a acelei persoane necunoscuta mie…ceva nou si placut..nu un amalgam de cuvinte si sentimente extrapolate, si incercari de definitii ale unor lucruri simple. Nu-mi scrie despre iubire cand nici tu nu stii ce e de fapt; nu-mi povesti despre dragostea nebuna ca a doua zi sa vorbesti cu acelasi patos despre tradare…suntem inca tineri si ne luptam sa ne definim…nu stim definitii pentru ca acum le incercam. nu putem pune etichete lucrurilor pe care le exploram, le gustam, le simtim…trebui sa lasam totul sa se decanteze, sa devina o esenta tare pe care sa o putem aseza pe o pagina, fie ea si virtuala, fara jena!
Poftiti la haine langa CASA FUNEBRA!
Sunt furioasa..
Exista in viata lucruri cu care nu trebuie sa te joci, vorbe pe care nu trebuie sa le rostesti, spirite si energii pe care nu trebuie sa le starnesti, cum de asemenea exista si rugaciuni pe care le spui si au efect, lucruri mici si de bun augur…Cert e ca Moartea nu trebuie sfidata; si asta nu e vreun tabu, e ceva cat se poate de real! cred in Dumnezeu cu multa putere, insa prefer sa vad lumea din punctul de vedere yoga: un ansamblu de energii pozitive si negative…drept urmare, e de preferat sa fii pe partea pozitiva no matter what!
Timp de trei saptamani am urmarit renovarea unui spatiu de langa o casa de Pompe Funebre. nici nu ma asteptam sa iasa altceva decat un spatiu destinat ” marii treceri”.. cand colo, SURPRIZE, SURPRIZE: un magazin de haine!
Mi s-a oprit timpul in loc, iar inima mi-a impietrit..am ramas cu ochii atintiti in vitrina…viata post Eliade e mult mai complexa; iar odata ce ai citit ” La tiganci” si intraga simbolistica si eseistica incepi sa rezonezi la atingerea energiilor…nucul nu mai e doar un copac, iar hainele nu mai sunt in contextul de fata decat un Pact spre Good Bye… Cat de superstitioasa as fii, nu pot sa inteleg puterea cu care sfideaza cei de la magazin viata sau si mai rau cei care isi cumpara ceva de acolo..e ca si cum ai face un pas dincolo.Adevarul este ca vitrina arata tentant, deosebit de bine, insa tot nu ai dreptul sa iti iei viata in gluma; linia dintre a fii si a nu mai fii e insesizabila! pur si simplu nu iesi in furtuna cu marunt in buzunare, nu tii in casa pisica neagra, nu culegi flori din cimitir, nu incantezi vraji, NU, NU,NU si NU. NU ai acest drept!
Cat despre magazin, sper sa dea faliment indiferent ca azi rochia verde arata al naibii de sexy si mai, mai ca ma striga spre ea…as vrea sa va arat o poza cu locatia groaznica, dar nu am curajul sa fac poze! sunt prea superstitioasa…azi; si maine!
p.s: nu va spun unde e magazinul sa nu va tentez. ![]()
