Let go…
sunt zile in care nimic nu are sens…sunt zile in care nu-mi inteleg sentimentele de revolta, durerea sau dorinta de a pedepsi..apoi, totul capata sens..
am plans, si lacrimile or sa curga atata vreme cat mai voi stradui sa inteleg ce se petrece cu mine. nu sunt un semn de slabiciune, nu la mine. sunt semnul unei straduinte interioare de o forta egala cu cea a universului: o forta creatoare, aceea forta care imi gaseste raspunsurile la nedumeririle mele.
scriu poate pentru prima oara ceva personal, ceva ce am trait..nu am alt motiv decat acela ca am gasit sensul..acum stiu ca atunci cand nu stii ce sa faci, cel mai bine e sa te desprinzi de el;si daca se intoarce ai mari sanse sa fie alt tau. e o replica din filme, desigur; e siropoasa si e un cliseu; e mai presus de orice: e Adevarata!
nu cred ca se va intoarce; nici nu vreau; dar stiu ca nu-mi era sortit..
e miracolul vietii. e destinul. si orice am face, ar fi bine sa nu ne punem in calea lui…
asadar, asa cum spune filmul “let go; and if it comes back, it’s yours!!!!”
