Fericire
am intrat in rutina oamenilor mari…ajung acasa si-mi las geanta la intrare..casa e singura, dar eu sunt plina de ganduri. ma gandesc la job, ma gandesc la panza de paianjen pe care trebuie sa o construiesc ca sa ajung unde vreau. si-mi lipseste ceva…ceva ce m-ar face sa zambesc, ceva ce cauta toata lumea: FERICIREA.
si-mi spun ” lasa, mai ai timp”…si-mi raspund ” timp am…si regrete odata cu el..si momente pierdute;si zile in care doar visez ca ating ceva ce vreau”…si asa ma amagesc. si mai trece o zi.si apoi alta.si amintirile se aduna iar, ca norii de furtuna, si troleul e prea mic pentru gandurile mele si subit se nasc accidente pe strada, si totul moare si renaste!
fericire?
ce e fericirea?
unde e fericirea? in iubire? atunci de ce se ascunde atat de mult? de ce te inseala privirea si inima; de ce gresesti; de ce suferi?
nu e nici o alta intrebare decat unde e fericirea…asta va fii raspunsul celor ce sufera de tristete, de boala, de singuratate…fericirea e totul si nimic…nici relativa nu e…e o fantasma nerusinata pe care ti se pare azi ca o vezi; un inger cu 2 fete…
nu vreau si vreau fericire..e logic? e simplu? e usor? cum pot spune vreau si nu vreau????????????cum?
