Azi noapte aveam toate ideiile bine structurate in minte..am scris un post frumos, m-am eliberat de toate gandurile si l-am facut public intr-un spatiu virtual al viselor…Acum am din nou ganduri: in fond nu am facut altceva decat sa-mi gravez mai adanc gandurile in minte, ca si cum, printr-o ironie, as vrea sa nu ma dezlipesc de ele…
M-ai costat timp si emotii…am investit mai mult decat mi-am dat seama si acum calculez return on investment..nu a fost o afacere buna: mi-a ramas doar un trandafir uscat si trist ce le tine companie cartilor din biblioteca (credeam ca eu nu pastrez flori uscate de la admiratori!) si un plic cu jeleuri cu sigla radioului (credeam ca o sa le rontai imediat de ciuda ca m-ai suparat; in fond credeam ca scuzele comestibile se mananca, nu?!)..e bine ca macar nu ti-am facut poze; asa stiu sigur ca dorinta de a te vedea se va lovi in mod brutal de lipsa ta sub orice forma!
Credeam ca…atat mi-a ramas in minte. pret de cateva zile mi-am zis intr-una ” credeam ca”..diverse continuari marcau expresia de soc. credeam ca daca esti sincer vei fi rasplatit cu sinceritate; credeam ca daca te implici totul va fi o imbinare de senzatii, gusturi,placeri, o complicata spirala de ADN a dragostei. credeam ca si atat!
Cred ca trebuie sa renunt la a mai “crede ca”…in fond de la a “crede ca” la a fi si real e cale lunga. Numai o “credeam ca” domnisoara poate crede asta..domnisoarele “credeam ca” sunt uneori naive, stiai? da!
