“arati ca o gheisa” mi-a spus o colega scotand capul pe usa dupa ce intrase mai mult de jumatate in incaperea vecina…”zau arati!” ca sa fie sigura ca nu cumva ratez complimetul….
rosul, rujul rosu, are ceva deosebit de puternic, un declansator virtual care naste cele mai bizare reactii…nu sunt dispusa sa fac statementuri prin felul de a ma imbraca, purta sau de a gandi; aleg totul pentru mine si nicidecum gandindu-ma la alte persoane din viata mea sau din cercul de prieteni. ceea ce sunt eu este inedit sau cel putin asa imi doresc sa cred. nu copiez stiluri, nu am modele in viata, merg zilnic alaturi de mine pe orice drum si doar eu stabilesc ce, cum, cat si de ce!!
povestea rujului rosu e pentru mine simpla. fara nici o dorinta de a starni fantezii am mers intr-o zi innorata sa-mi cumpar unul, pe cel mai frumos. era ceva din interiorul meu care m-a impins sa fac gestul asta, un egoism, o mandrie poate ca am buze frumoase, desi nu mi-au adus inca vreun avantaj..nici ca le-as folosi in acest scop pur feminin. Am intrat in cautarea unei parti din mine si am plecat purtandu-mi elementul lipsa pe buze, intr-o nuanta de rosu aprins, incendiar, aproape pacatos..
ma schimb pe zi ce trece; ma aflu in fiecare gest marunt si aparent lipsit de sens..sunt rujul rosu acum si voi ramane asa ceva vreme.
semnat: Andreea Marin cea cu buzele pacatos de rosii!!!
