nu credeam ca mi se vor intampla multe scene adunate de prin filmele americane pe care le credeam usor fantastice, deplasate si duse la extrem. si totusi americanii merita mult credit pentru a fi gandit filme pe toate temele: iubire, ura, despartire, sex, roboti, razboaie, extraterestrii si inca o alta mie de subiecte. au gandit in fiecare film cate un scenariu pentru fiecare caz: dupa despartire urmeaza impacarea, ruperea totala, distantarea si apoi revederea etc.
tot in filmele lor am descoperit si relatia pe care o are consumatorul cu barul/urile pe care le frecventeaza. nu sunt alese la intamplare, precum nici personalul nu e adunat de pe platforme de job-uri. exista o chimie mai fina decat panza de paianjen intre barman si client, iar eu o romanca 100% traiesc o astfel de chimie.
pub-ul meu este primul in care am pasit in adolescenta. primul loc unde am mers cu gasca verisoarei mele la un suc dupa o indelunga disputa cu mama.nu vroia sa ma lase sa intru inca in lumea intalnirilor in pub-uri, baruri etc; era o forma de a-mi prelungi copilaria atarnata de existenta ei. garantia ca nu voi bea alcool si ca nu voi fuma nu a fost convingatoare, insa intr-un final a zis da. cu o intarziere destul de inaintanta am fugit in piata romana in pub. am gustat primul coktail: nici nu mai conteaza de era cu sau fara alcool.era primul. am auzit muzica draguta, am inhalat fum de tigara, am mintit in privinta varstei,am flirtat. am incercat cu acelasi deget multe mari dar nu m-am avantat in largul niciuneia dintre ele. imi erau indeajuns malulurile unde valurile se spargeau de degetele mele si au apucam o farama de gust sau miros.
dupa ani de zile am dat peste cel ce mi-a servit bauturile.dupa mai bine de jumatate din viata am stiu ca e el, acelasi, numai ca acum nu mai vede in mine copila cuminte de atunci, ci ceva mai mult. ma intreb daca ma citeste in adancime si daca as putea sa dau cartile pe fata si sa discutam ce ma framanta intocmai ca in filmele americane.
imi place sa beau cafea acolo si merg cand stiu ca e el. simt ca ma rasfat si sunt sigur aca asa s-ar si traduce comportamentul meu. unde mai pui ca nu platesc, desi nu ma face sa ma simt confortabil acest aspect.
uneori primul ramane cel dintai.primul devine etalon si oricat ai incerca sa-l uiti, stergi, destrami, demolezi, rupi sau arzi e tot acolo si ca acul de la o balanta iti spune ce vrei sau nu vrei sa vezi sau sa auzi. primul e o ghicitoare batrana care iti spune prin tacerea si disiparea in timp ce se va intampla cu cei ce sunt si vor veni.
la primul ma simt de-a casei!
