Fericire
am intrat in rutina oamenilor mari…ajung acasa si-mi las geanta la intrare..casa e singura, dar eu sunt plina de ganduri. ma gandesc la job, ma gandesc la panza de paianjen pe care trebuie sa o construiesc ca sa ajung unde vreau. si-mi lipseste ceva…ceva ce m-ar face sa zambesc, ceva ce cauta toata lumea: FERICIREA.
si-mi spun ” lasa, mai ai timp”…si-mi raspund ” timp am…si regrete odata cu el..si momente pierdute;si zile in care doar visez ca ating ceva ce vreau”…si asa ma amagesc. si mai trece o zi.si apoi alta.si amintirile se aduna iar, ca norii de furtuna, si troleul e prea mic pentru gandurile mele si subit se nasc accidente pe strada, si totul moare si renaste!
fericire?
ce e fericirea?
unde e fericirea? in iubire? atunci de ce se ascunde atat de mult? de ce te inseala privirea si inima; de ce gresesti; de ce suferi?
nu e nici o alta intrebare decat unde e fericirea…asta va fii raspunsul celor ce sufera de tristete, de boala, de singuratate…fericirea e totul si nimic…nici relativa nu e…e o fantasma nerusinata pe care ti se pare azi ca o vezi; un inger cu 2 fete…
nu vreau si vreau fericire..e logic? e simplu? e usor? cum pot spune vreau si nu vreau????????????cum?
Let go…
sunt zile in care nimic nu are sens…sunt zile in care nu-mi inteleg sentimentele de revolta, durerea sau dorinta de a pedepsi..apoi, totul capata sens..
am plans, si lacrimile or sa curga atata vreme cat mai voi stradui sa inteleg ce se petrece cu mine. nu sunt un semn de slabiciune, nu la mine. sunt semnul unei straduinte interioare de o forta egala cu cea a universului: o forta creatoare, aceea forta care imi gaseste raspunsurile la nedumeririle mele.
scriu poate pentru prima oara ceva personal, ceva ce am trait..nu am alt motiv decat acela ca am gasit sensul..acum stiu ca atunci cand nu stii ce sa faci, cel mai bine e sa te desprinzi de el;si daca se intoarce ai mari sanse sa fie alt tau. e o replica din filme, desigur; e siropoasa si e un cliseu; e mai presus de orice: e Adevarata!
nu cred ca se va intoarce; nici nu vreau; dar stiu ca nu-mi era sortit..
e miracolul vietii. e destinul. si orice am face, ar fi bine sa nu ne punem in calea lui…
asadar, asa cum spune filmul “let go; and if it comes back, it’s yours!!!!”
I am a “sex and the city” girl
Nu ma mai feresc sa spun sa spun ce gandesc si sa caut ce vreau…..i just go there and take what i need…there as in anywhere…Si din postura de femeie pot spune ce vrem noi…pai cam vrem o cariera si o familie, asta lasand la o parte ca mai vrem din cand in cand un parfum sau o geanta..majoritatea dintre noi resusesc sa isi cumpere ce vor datorita muncii lor, asa ca de capitolul asta nu mai e nevoie sa va feriti, doar daca nu cumva luati o ” femeie pe jumatate”..ma intelegeti voi, baietii!
In ceea ce priveste familia, e un intreg, adica: 1+1= eu + un el…un el care de cele mai multe ori e lipsit de curaj si spune sus si tare ca se va casatorii la 30 de ani, abia dupa ce copilareste destul ( a se intelege ajunge acasa beat dimineti la rand sau il uita Dumnezeu la meci/ carti/ table/ in bar cu baietii). sa avem pardon, dar aici va cam sta minte in loc: la 30 de ani cand voi veti vrea familie, noi fetele destepte si frumoase si talentate vom fii muult peste voi.. pentru ca pana atunci vom fi gasit oameni care poate nu arata la fel de bine ca voi, dar cu siguranta au o dezvoltare mentala net superioara voua.. si nu e vorba de cei la 50 de ani.nu, ei sunt barbatii adevarati!
Ajungem si la intrebarea cea mai importanta: ce inseamna un barbat adevarat?
Ohoho…. diferente fata de baieti sunt o multime: in primul rand stie sa fie serios si in acelasi timp sa te faca sa te simti in largul tau. stie sa sparga gheata cu o gluma rafinata..poti schimba o parere despre politica, cultura, autori, carti….nu-l remarca tot pub-ul gratie rasului de bodega, nu se uita lumea la el ca are blugi tipariti si “tricoul cu muschi”. un barbat nu simte nevoia sa iasa in evidenta cu altceva decat simpla lui prezenta sarmanta, linistitoare. un barbat nu are niciodata alaturi o femeie inferioara: chiar daca nu au statut financiar egal, cu siguranta ea va conpensa asta prin ambitie, diplomatie, eleganta..va fii nu doar cineva agatat la bratul lui (ca in cazul baietiilor!), ci o personalitate distincta si apreciata ca atare.
Un barbat adevarat te invata sa simti gustul si parfumul unui vin bun, nu cum sa bei bere cu paiul ca sa te ametesti mai repede. un barbat adevarat nu se va bucura sa te vada dansand in jurul lui in bar si nu te va expune cu titlul ” uite ba ce am eu aici!”. cu un barbat alaturi vei capata cultura..vei deveni o femeie adevarata!
p.s: in cazul in care te grabesti sa ma ataci, observa te rog ca nu am mentionat varsta barbatului si nici cea a baiatului..dar sunt convinsa ca te poti identifica usor 
Leapsa pentru minnie & moloko
Asta sunt eu!
Devotatul. Loialul. Persoana de incredere, orientata spre siguranta personala. Cei din acest tip sunt fiinte vrednice de incredere care muncesc din greu si sunt foarte responsabile. Pot fi si evazivi, batand tot timpul in retragere, puternic anxiosi, traind tot timpul in stres. Sunt deseori ironici si indecisi dar pot fi si rebeli, sfidatori, reactionand violent. Au probleme cu suspiciunea si neincrederea, pe care le manifesta fata de ceilalti cat si fata de ei insisi. La cel mai inalt nivel de dezvoltare au deplina incredere in ei, sunt increzatori in ceilalti, curajosi, fiind un sprijin pentru cei slabi.
asta e raspunsul unui test interesant de personalitate luat de la andreea molocea…e cat se poate de real..si mi-a amintit ca am o problema cu felul in care percepe lumea exigenta…
de ce trebuie sa fie exigenta o componenta a personalitatii omului increzut?
de ce trebuie sa accept mediocritatea pentru a fi acceptata?
de ce nu pot spune sus si tare -vreau ceva mai bun decat ceea ce-mi oferi- fara a fi exclusa?
tot eu am raspunsurile: fiindca traim intr-o lume de oameni mediocrii; oameni care se multumesc cu ce li se da. fie ca e vorba de natura in termeni de inzestrare genetica, fie ca e statul sau familia.. eu m-am nascut diferita si spun fara modestie ca-mi placemai degraba sa fiu ca mine decat ca restul! imi place sa am o singura prietena capabila in locul unei pleiade de persoane care sa-mi umple agenda telefonului si ziua de vesti care mai de care mai (ne)importante…stiu ca exigenta ma condamna la un surghiun in mijlocul unei societati extra intercomunicative si mai stiu ca momentele de singuratate nu sunt pentru a-mi plange de mila ci pentru a ma cladi mai puternica, mai rezistenta valului de indignati ce ma ataca zilnic..
don’t worry, rezistenta am capatat-o in timp si o dezvolt zilnic..pot primi o palma si nu simt nevoia sa o intorc..enervant, nu?
nu stiu cine imi citeste blog-ul si, de asemenea, nu stiu cat credit imi acorda. poate ar trebui sa fac un chestionar pentru vizitatori, pentru cei ce ma vad prin scris, fara sa stia daca sunt draguta, inalta, supla, blonda sau bruneta… doar un gand va trimit : exigenta te duce sus…asa ca ar fii bine sa lasi teama la o parte si sa tintesti cat mai sus; ridica stacheta si vei vedea ca din ce in ce mai multe persoane din jurul tau vor capata puterea de a face la fel..e puterea exemplului si e datoria ta morala si civica. POTI SCHIMBA LUCRURILE! POTI SCHIMBA LUMEA CHIAR SI NUMAI SCHIMBANDU-TE PE TINE!
INCEARCA!…si spune-mi..acorda-ti timp si energie..rasufla adanc si intr-o zi iesi din casa cu capul mai sus, cu o stacheta mai coborata pentru eventuale compromisuri; priveste singuratatea ca pe un privilegiu rupt dintr-o lume atotvazatoare, atotstiiutoare…
iti stau alaturi!
si nu uita, daca ne intalnim, sa tii minte ca sunt modesta si prietenoasa, nici vorba de vedetism…sunt eu: devotata, loiala.
Sunt cameleonica; despre ingerul pe pump stilettos, soundtraks si Veronica
sunt o actrita perfecta…imi intru in rol imediat, te surprind, nu stii cu cine vorbesti…bucurestiul imi ofera roluri de Hollywood iar eu, recunoscatoare, le accept pe toate. nici nu citesc senariul inainte; sar direct in rol.
8.30, sectia de urgente a unui spital recent dotat. alaturi, mama sprijinindu-se ingrijorata de umarul meu.. era speriata; eram mama si ea fiica. nimeni nu ar fi sesizat; nimeni nu vedea altfel. intra in salon pentru consultatia de urgenta. eu, mama de moment, sunt rugata sa parasesc camera. ma uit in ochii speriati ai mamei si ii cer consimtamantul, vorbesc cu doctorul cerandu-i delicatete si ies…cativa oameni speriati se plimba pe hol. apartinatori: asa ne numim acolo. doar trei categorii: pacienti, doctori si apartinatori!!!!! astept, desi sunt indignata ca nu pot urmari monitoarele pentru tensiune si puls; as fii fost un medic bun; imi doream din suflet. ora 9 e marcata de batai ritmate pe podeaua rasunand a plansete si a durere, imbibata in pete de sange sterse grabit de femeia de serviciu…apare ea: o diva tunsa baieteste, blonda, buze rosii, blugi tipariti si pantofi inalti, cu imprimeu de leopard.. un inger! in spatele ei 2 fetite blonde cu ursuleti isi vorbeau una alteia. o mama de ocazie, o mama in stil Posh…un inger negru pentru cei ce cerseau inca o rasuflare aparatului de respirat. am urat-o…as fi internat-o; as fi vrut macar sa fie bolnava, lipsita de vlaga de a alcatui macabrul ansamblu de haine si zgomote intr-un muzeu al vietii si mortii…dar a mers mai departe.insa mi-am tinut respiratia si m-am rugat adanc ca nici unul dintre bolnavii de acolo sa nu o vada…si Cineva m-a ascultat!
eu si andreea: un brainstorming de scene din filme si de coloane sonore. rezemate pe scaune am cautat pe youtube cele mai adanci si ametitoare muzichii…si ne-am cutremurat cum poate nimic nu ar fi putut face asta. dragoste in vremea holerei, meet joe black, edward omul- foarfece, omul cu masca de fier, great expectations, titanic…..la toate am vibrat de emotii…cantam..
cant: am cativa anisori si ma uit la televizorul alb- negru…am ochii mari caci apare zana cu traista fermecata..sar din pat asemenea personajelor…cant. andreea e cu mine; ne leganam ritmat cantand Veronica…ne juram ca ne vom creste copii cu acelasi film al copilariei noastre. imi jur in sinea mea, secret, ca nu voi lasa nimic din lumea rece care m-a fortat sa cresc sa-mi atinga fiicele…le voi tine intr-un castel de clestar cu povesti cu Scufite rosii si lupi, cu zane, cu diapozitive pe perete..ma voi tine de cuvant..
ti-ai dat seama cine sunt acum?
ce rol joc?
cum ma numesc? ce fac acum?
Leapsa
sunt copil din nou…am primit leapsa de la andreea molocea si o dau mai departe.jucati corect, dupa reguli :
- Put your music player on shuffle.
- Press forward for each question.
- Use the song title as the answer to the question even if it doesnt make sense. NO CHEATING!
- Tag 5 ppl
- Bold the questions and with the answers, give your own comments on how it relates to the questions.
1.How are you feeling today?
Nada (Juanes) – doamne cat de adevarat…
2.Will you get far in life?
Precious ( Eurithmics) – intr-adevar voi ajunge un precious little angel ;))
3.How do your friends see you?
Cite Tango ( Gotan Project) – oau….unii ma vad chiar asa: vresatila, agera, agresiva, pasionala
4.Will you get married?
The prettiest thing (Norah Johnes) – desigur…curand..si nu pare doar un vis
5.What is your best friend’s theme?
I wanna be loved by you ( M.M) – exact asa, nu iri?!!!! Cat imi place J
6.What is the story of your life?
Son of a preacher (Tracy Chapman) – pe unde adevarat..hmm..
7.What was high school like?
All you want (Dido) – so not true!
8.How can you get ahead in life?
Pretty Woman ( Elvis Presley) – devenind o pretty woman ;))
9.What is the best thing about your friends?
Headwires ( Foo Fighters) - ????
10.What is in store for this weekend?
The road to hell ( Chris Rea) – nici strop de gluma…uita-te la fata mea: sunt serioasa, nu?!
11.What song describes you?
Dead cats, dead rats ( The Doors) – lovely…
12.To describe your grandparents?
Hey you (Madonna) – exact asa au facut..asa fac..asa vor face mereu…si sunt ai mei si ii iubesc…asa m-au invatat si asa sunt!
13.How is your life going?
Mai frumoasa ( Laura Stoica) – incepe sa fie asa…frumoasa..calmul de dupa furtunile grele ce mi-au zduncinat barcuta mica..
14.What song will they play at your funeral?
Faster kill pussycat ( Paul Oakenfold ft. Brittany Murphy) – muuult prea probabil….sunt si vitezomana J..grozava potrivire..chiar imi place…mai ales partea cu “u turn me on” la priveghi…un film de Kusturitza
15.How does the world see you?
My love is your love ( Whitney Huston) – complicat.pas.
16.Will you have a happy life?
Go down Moses ( Luis Amstrong) – se pare ca…da…oare????
17.What do your friends really think of you?
Overdrive ( Foo fighters) – no comment
18.Do people secretly lust after you?
La reminescentia (Tango) – ohh, da..cel putin ghidandu-ma dupa cantec…
19.How can I make myself happy?
J’aime..Moi non plus ( B.B & Alain Delon) – lasand iubirea sa-mi intre in suflet..in mine…”renuntand la lama rece a gandirii”
20.What should you do with your life?
Sexy things ( Zucherro) – cu siguranta…never shy again…sexy forever :P..”inferno y paradiso dentro di me”
Relativul
…si totusi unde e raspunsul de care avem nevoie?
de ce tot ce e frumos si promite se termina repede? fiindca nu stim sa pretuim sau fiindca ne grabim sa ne adjudecam totul din momentul zero al evenimentului? mi-ar placea sa-mi calculez viata si fericirea in formule matematice sau fizice: sa am un T0, T1, sa masor viteza dintre doua “trenuri ale iubirii” unul in miscare, altul stationat, o ecuatie cu o necunoscuta ( misterul de nepatruns al lumii)…..sa fie totul concret si nimic relativ..urasc relativul si consecinta lui banala, relativitatea…
vreau acum. azi. sa stiu sigur. sa nu ma tem. sa plec din casa stiind ca seara totul va fi la fel. sa nu existe aceea soarta sordida , ci doar misterul vietii si miracole…dar deja imi doresc relativul,nu? miracolele sunt parte din relativ.. sfarsesc oare prin a dori relativul? sa indraznesc sa cred ca relativul e doar consecinta dorintelor noastre…ar fi dureros sa fie asa..dar poate este. voi afla candva, si nu e nimic relativ in asta.
relativ a fost ieri. si de fapt asta te ideea de azi…ieri am trait un ieri relativ!
CAND SA NE TINEM DE MANA?
Eram mica si nu credeam in dragoste. sunt mare si cred in incredere, respect si comunicarea in doi. oare asta e iubirea secolului meu? un amalgam de reactii uneori induse? nu stiu; sau nu mai vreau sa stiu fiindca azi am redevenit copil! azi, la 21 de ani, m-am tinut de mana pe un bulevard insorit, imbracata office pentru job, cu geanta mea tip diplomat umpluta cu organizer-ul, post-it-uri cu diverse memo-uri, cu telefonul programat sa-mi aminteasca de diverse task-uri ( un bun inlocuitor pentru Memoplus) si camera mea digitala cea noua. si am reusit sa stau pe banca. la soare, printre muguri de iarba si flori si frunze timpurii, sa ma tin tandru de mana si sa vorbesc sincer. fara pretentii de domnisoara cu job, fara intentii de cucerire, doar eu si el….un el bland, glumet, trezit devreme si proaspat ca ziua noastra timpurie. si nu conta ca e atractie sau dragoste sau un “ce-o sa fie” ivindu-se ici- colo printre ganduri…conta ca simteam caldura dintre noi. si asta inlocuieste dragostea de un an la care visam noi fetele cu ochii largi deschisi; inlocuieste pasiunea care dispare a doua zi; inlocuieste emotiile care te framanta cand nu-ti raspunde la telefon; inlocuieste tot, dar te face sa ramai aceasi/acelasi…tu…
si atunci indraznesc sa-mi spun, azi, in timp ce sunt singura in birou, ca nu vreau sa caut ce nu exista sau ce dispare, ci vreau sa caut ceva ce pot construi usor, zi de zi, ceva in care sa pun suflet, si dor, si cuvinte dulci, si mici rasfaturi, si toane, si un “somn usor’, si saruturi patimase, si tot ce am mai bun si tot ce voi afla ca am bun alaturi de el….si cand el va pleca, nu voi ramane cu o inima pustie, ci cu o noua eu, o eu care si-a demonstrat ca a trecut o bariera si ca va mai trece multe altele pana la ultima, cea care va fi vesnica…
p.s: si sa nu credeti ca sunt romantica! mai mult pragmatica; sau o combinatie de independenta si duritate feminina
POVESTEA DIVEI !!
catre domnisoara V.M.R cu mesajul: you had it comming!
cam asa trebuie sa incep sa povestesc. sunt o diva: da SUNT! aici ai nimerit-o, dar din pacate nu stii si de ce, asa ca iti spun eu. sunt o diva pentru ca stiu sa inteleg si sa respect, stiu sa accept limitele si sa refuz excesul! trecem la capitolul POT: pot sa accept ca oamenii sunt diferiti si nu astept nimic in return pentru ajutorul oferit! capitolul INTELEG: inteleg tot ce se petrece in jurul meu si nu ma impotrivesc cursului firesc al lucrurilor…si pentru toate astea sunt o DIVA….si nu-mi pasa ca mori de ciuda ca nu ai inside news despre cei pe care ii spionezi (regret print screen-urile pe care ti le-am trimis) si imi cer iertare fata de ALINA, IULIA si ALEX pentru gresala facuta fata de ei, si chiar daca nu am o justificare puternica pentru a-mi sustine cauza in fata unor oameni cu mult superiori tie, trebuie sa le spun ca te-am crezut! si am ajuns…well..unde nu as fi vrut sa ajung!!
de ce spun totul acum? pentru ca trebuie sa stii ca nu noi avem o problema, ci tu..asadar, considera asta ca pe un ajutor venit din partea mea (unde mai pui ca, diva fiind iti pot face recomandari directe catre persoane care te pot ajuta). si daca vrei sa ma rasplatesti imi poti indica un loc dragut unde sa ma duc, asa cum ai mai facut-o odata..dar uiti ceva: in toata povestea asta eu cad de proasta (si merit!), tu insa apari ca fiind meschina si josnica! si desigur ca nu poti ajunge ca mine ( pentru cei ce citesc si nu stiu citez ” o diva cu un job de copy- paste”)! never ever! si asta pentru ca nu spionez, nu vad in oameni niste tradatori, si nu incerc sa fac din nimeni marionete..ei, si cand ai sa ma vezi pe coperta vreunei reviste, peste cativa ani, ai sa le intelegi pe cele doua prietene ale mele, si vei stii atunci CA NU M -AI DEMITIZAT!
NOTA DE FINAL: alina, alex si iulia veti citi si voi acest blog entry. este forma mea oficiala de a-mi cere scuze pentru faptul de a fii fraiera si de a crede in the wrong person. tot ce stiu va ramane cu mine, imi pastrez demnitatea si nu voi divulga amanunte, de altfel injositoare pentru ea! sunt gata sa incep totul de la capat: sa va cunosc, sa va accept, sa va spun direct ce-mi place si ce nu. nu caut ” sa ma pun bine” cu voi pentru ca suntem in sesiune fiindca invat (apropo, multumesc pentru “ajutorul” de la drept ), ci caut oameni onesti si stiu ca voi aveti curajul sa-mi spuneti direct ce va deranjeaza.
Oana, iti multumesc pentru tot ajutorul! fara tine, nu as fii reusit ce am reusit pana acum!
P.S: pentru toti ceilalti: aveti curajul sa spuneti ce ganditi. bun sau rau, oricum veti fii castigati in ochii celorlalti!
Incompatible
ar cam fii cazul sa te deranjeze…TOT. TOT ce se intampla in jurul tau. si, de asemenea ar trebui sa te si implici.dar ce spui?! ca nu poti reusi? reproduci acelasi cliseu cum ca nimic nu vei schimba cu parerea ta; si ca tine milioane de cetateni romani. sa-mi fie scuzata generozitatea, insa eu te-as lasa fara cetateniei! direct ti-o spun…si daca si ai pregatita replica tipic romaneasca, iti transmit, prin politicosul mediu virtual, sa-ti musti limba, drag cetatean roman!
nimic nu poate fi mai impardonabil decat lipsa de implicare. de ce sa suni la primarie sa ridice zapada cand tu stii sigur, oare?, ca nu vor veni?!!! de ce sa nu sari lacurile stradale in loc sa faci plangere la primarie? de ce sa te uiti la stiri si sa vezi cine si ce face cu tara in loc sa te amuzi la mall, imbracat mai ceva ca la nunta traditional romaneasca ( a se intelege cu ce ai mai bun prin sifonier), la un film despre adolescenti americani…pai si daca tot am amintit de ei, sa-ti spun si de ce-i admiri: pentru ei, asa lipsiti de IQ cum iti par, au puterea sa spuna NU! la orice ii deranjeaza.
si acum vin si iti spun: se numeste constiinta civica ceea ce nu ai tu, cetatene X! stii tu, materia aia din clasa a V-a numita EDUCATIE CIVICA?!…da,exact, aceea la care radeai cu profesoara sau trimiteai biletele colegelor sau, daca erai cineva in clasa, scuipai hartie pe prin pixul fara mina. iti recomand sa cauti manualul si sa il citesti! altfel, risti sa uiti de tine intr-o lume ca tine, cu oameni pe care ii detesti si care sunt tot ca tine si care nu fac nimic, culmea!, intocmai ca tine!
avertisment! daca ma intalnesti pe undeva, ai grija…sunt nemiloasa la impasibilitatea ta!
