Ne vedem in cyberspatiu ;)
E uimitor cat de des dau peste oameni pe internet..e si mai uimitor sa constati ca ai atatea in comun cu milioane de oameni, sau mai bine spus esti la fel de manipulabil ca si ceilalti..desigur, ai prefera sa crezi ca tu ai un scop precis care te impinge catre cyberspace, dar adevarul gol- golut este ca nu prea ai…numai daca nu cumva ai inventat tu un loc al tau in acest imens spatiu numit internet…si chiar daca l-ai inventat iri, azi e arhi cunoscut!
Urmarind firul povestii, pot spune ca nu mai am unde sa ma ascund, decat daca imi asum o identitate falsa, ori nici asta nu-mi este pe plac pentru ca eu sunt un individ al speciei care chiar se simte bine in pielea lui…sincer (cu mici sincope, dar asta e secret major)….asadar, daca imi fac cont cu numele meu, repet al meu si nu al vedetei ANDREEA MARIN, oricine ma poate gasi…intalnesc mai des oamenii cunoscuti decat la facultate, teatru, piata, supermarket, mall, parc, la mare / munte, in pub, pe strada, in statiunile din Grecia, in avion….oriunde!
Nu-mi place…si mai mult decat atat, imi displace faptul ca majoritatea oamenilor de care fug si pe care ii intalnesc in spatiul virtual tot nu au prea multe lucruri relevante sau macar interesante de spus sau aratat… a se intelege ca daca dau un search pe wordpress dupa un nume cunoscut, stiu ca il voi gasi, insa vreau sa descopar macar o parte a acelei persoane necunoscuta mie…ceva nou si placut..nu un amalgam de cuvinte si sentimente extrapolate, si incercari de definitii ale unor lucruri simple. Nu-mi scrie despre iubire cand nici tu nu stii ce e de fapt; nu-mi povesti despre dragostea nebuna ca a doua zi sa vorbesti cu acelasi patos despre tradare…suntem inca tineri si ne luptam sa ne definim…nu stim definitii pentru ca acum le incercam. nu putem pune etichete lucrurilor pe care le exploram, le gustam, le simtim…trebui sa lasam totul sa se decanteze, sa devina o esenta tare pe care sa o putem aseza pe o pagina, fie ea si virtuala, fara jena!
Poftiti la haine langa CASA FUNEBRA!
Sunt furioasa..
Exista in viata lucruri cu care nu trebuie sa te joci, vorbe pe care nu trebuie sa le rostesti, spirite si energii pe care nu trebuie sa le starnesti, cum de asemenea exista si rugaciuni pe care le spui si au efect, lucruri mici si de bun augur…Cert e ca Moartea nu trebuie sfidata; si asta nu e vreun tabu, e ceva cat se poate de real! cred in Dumnezeu cu multa putere, insa prefer sa vad lumea din punctul de vedere yoga: un ansamblu de energii pozitive si negative…drept urmare, e de preferat sa fii pe partea pozitiva no matter what!
Timp de trei saptamani am urmarit renovarea unui spatiu de langa o casa de Pompe Funebre. nici nu ma asteptam sa iasa altceva decat un spatiu destinat ” marii treceri”.. cand colo, SURPRIZE, SURPRIZE: un magazin de haine!
Mi s-a oprit timpul in loc, iar inima mi-a impietrit..am ramas cu ochii atintiti in vitrina…viata post Eliade e mult mai complexa; iar odata ce ai citit ” La tiganci” si intraga simbolistica si eseistica incepi sa rezonezi la atingerea energiilor…nucul nu mai e doar un copac, iar hainele nu mai sunt in contextul de fata decat un Pact spre Good Bye… Cat de superstitioasa as fii, nu pot sa inteleg puterea cu care sfideaza cei de la magazin viata sau si mai rau cei care isi cumpara ceva de acolo..e ca si cum ai face un pas dincolo.Adevarul este ca vitrina arata tentant, deosebit de bine, insa tot nu ai dreptul sa iti iei viata in gluma; linia dintre a fii si a nu mai fii e insesizabila! pur si simplu nu iesi in furtuna cu marunt in buzunare, nu tii in casa pisica neagra, nu culegi flori din cimitir, nu incantezi vraji, NU, NU,NU si NU. NU ai acest drept!
Cat despre magazin, sper sa dea faliment indiferent ca azi rochia verde arata al naibii de sexy si mai, mai ca ma striga spre ea…as vrea sa va arat o poza cu locatia groaznica, dar nu am curajul sa fac poze! sunt prea superstitioasa…azi; si maine!
p.s: nu va spun unde e magazinul sa nu va tentez. 
Give it up for the girls…
“A fost odata ca-n povesti,
A fost ca niciodata”
……poate asa ar fi trebuit sa incep fiind vorba de o printesa, dar nu se potrivea cu povestea mea.. mai incerc :”Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, Iată vin în cale, Se cobor la vale..” trei fete decise sa sfideze prefixul 2…Revenge… Nici ca se putea un loc mai diferit decat un picior de plai, pentru ca fetele au ales locul lui Marley…Bob Marley…o seara reggae….
E cat se poate de uimitor sa descoperi ca desi nu te incarci cu versuri sau cantece intregi, mintea ta, sau ceva din tine, retine tot…si atunci, intr-o zi, ai marea surpriza sa te trezesti cantand nostalgic ceva venit din adancul tau..asa am fost noi…pline de viata si de ritmuri venite dintr-o copilarie pe care nu o intelegeam, si in care nici pe departe nu ne gandeam la insemnatatea cuvintelor lui Marley…
Asta e frumusetea vietii, “a prefizului 2″: totul revine proaspat si frumos…totul are gust de libertate, chiar daca ne gandeam cand sa mergem la serviciu azi, de frunze interzise, de vise pline de nebunii, de dor de mare…Spontaneitatea nu e altceva decat nebunia varstei pe care o avem noi acum, nicidecum o calitate scrisa in CV..e ceva in noi, e nebunie cuminte, latenta…un monstru mic, care in momentele cu si pentru printese, face ravagii….
So, give it up for the girls…’Cause we made it nice and reggae last night…
pentru Moloko si Minnie
Asta sunt eu!
Devotatul. Loialul. Persoana de incredere, orientata spre siguranta personala. Cei din acest tip sunt fiinte vrednice de incredere care muncesc din greu si sunt foarte responsabile. Pot fi si evazivi, batand tot timpul in retragere, puternic anxiosi, traind tot timpul in stres. Sunt deseori ironici si indecisi dar pot fi si rebeli, sfidatori, reactionand violent. Au probleme cu suspiciunea si neincrederea, pe care le manifesta fata de ceilalti cat si fata de ei insisi. La cel mai inalt nivel de dezvoltare au deplina incredere in ei, sunt increzatori in ceilalti, curajosi, fiind un sprijin pentru cei slabi.
asta e raspunsul unui test interesant de personalitate luat de la andreea molocea…e cat se poate de real..si mi-a amintit ca am o problema cu felul in care percepe lumea exigenta…
de ce trebuie sa fie exigenta o componenta a personalitatii omului increzut?
de ce trebuie sa accept mediocritatea pentru a fi acceptata?
de ce nu pot spune sus si tare -vreau ceva mai bun decat ceea ce-mi oferi- fara a fi exclusa?
tot eu am raspunsurile: fiindca traim intr-o lume de oameni mediocrii; oameni care se multumesc cu ce li se da. fie ca e vorba de natura in termeni de inzestrare genetica, fie ca e statul sau familia.. eu m-am nascut diferita si spun fara modestie ca-mi placemai degraba sa fiu ca mine decat ca restul! imi place sa am o singura prietena capabila in locul unei pleiade de persoane care sa-mi umple agenda telefonului si ziua de vesti care mai de care mai (ne)importante…stiu ca exigenta ma condamna la un surghiun in mijlocul unei societati extra intercomunicative si mai stiu ca momentele de singuratate nu sunt pentru a-mi plange de mila ci pentru a ma cladi mai puternica, mai rezistenta valului de indignati ce ma ataca zilnic..
don’t worry, rezistenta am capatat-o in timp si o dezvolt zilnic..pot primi o palma si nu simt nevoia sa o intorc..enervant, nu?
nu stiu cine imi citeste blog-ul si, de asemenea, nu stiu cat credit imi acorda. poate ar trebui sa fac un chestionar pentru vizitatori, pentru cei ce ma vad prin scris, fara sa stia daca sunt draguta, inalta, supla, blonda sau bruneta… doar un gand va trimit : exigenta te duce sus…asa ca ar fii bine sa lasi teama la o parte si sa tintesti cat mai sus; ridica stacheta si vei vedea ca din ce in ce mai multe persoane din jurul tau vor capata puterea de a face la fel..e puterea exemplului si e datoria ta morala si civica. POTI SCHIMBA LUCRURILE! POTI SCHIMBA LUMEA CHIAR SI NUMAI SCHIMBANDU-TE PE TINE!
INCEARCA!…si spune-mi..acorda-ti timp si energie..rasufla adanc si intr-o zi iesi din casa cu capul mai sus, cu o stacheta mai coborata pentru eventuale compromisuri; priveste singuratatea ca pe un privilegiu rupt dintr-o lume atotvazatoare, atotstiiutoare…
iti stau alaturi!
si nu uita, daca ne intalnim, sa tii minte ca sunt modesta si prietenoasa, nici vorba de vedetism…sunt eu: devotata, loiala.
Cine are n-are…
si tu ai blog? spuse el cu dispret…adica ce vrei sa spui, l-am intrebat curioasa? stiam deja raspunsul, fiindca la randul meu am fost sceptica in privinta blogurilor, dar vroiam sa vad daca el e cum am fost eu..si e; si poate va mai fi; sau poate va renunta maine.
da, am blog. vrei sa stii de ce? pentru ca e forma mea de reactie civica la problemele societatii. pentru ca imi pasa de ce este in jurul meu si pentru ca am opinii corecte, in anumite domenii, si pentru ca pot sa-mi sustin ideiile coerent, fara sa mint si fara falsa modestie.. in plus, accept cu apreciere cand gresesc, asa ca ma poate corecta oricine.
si eu am avut o parere proasta despre bloguri si blogeri, insa am invatat ca padurea are atat copaci stricati, cat si sanatosi. asa ca am mai citit un blog, am mai renuntat la a le mai calca pragul altora. dar am descoperit oameni culti, profunzi, cu care pot vorbi deschis si care sunt sinceri…
da am blog pentru ca merit sa fiu luata in considerare.. ca si cetatean. nu conteaza ca am nume de vedeta sau ca scriu frumos. incearca sa vezi dincolo de aparente: scriu depre lucruri cu care si tu te intalnesti, despre dorinte ascunse, despre cum gandim noi, femeile.. iti poate fii de folos sau nu… dar renunta la a ma mai cataloga ca fiind in trend.. nu stiu ce e asta! sunt de obicei pestele care merge in sens invers, asa ca daca toti poarta alb, eu voi reinterpreta negrul; daca toti vor tare eu vreau incet; daca toti vor cluburi eu vreau o casa cu liniste…deci nu sunt in trend, iar blogul meu nici el nu e in trend..nu-ti scriu povesti de dragoste si nici replici de pe net..iti scriu si atat… defapt nu celor ca tine..ca nu am nici misiune de culturalizare, nici de trezire la viata civica..
CONCLUZIA: ignoranta nu are efecte adverse; a se citi cu atentie prospectul ( dobandit in cei 7 ani de acasa); in cazul aparitiei efectelor secundare poti sa le ignori cu gratie sau sa te adresezi unuia mai cult!
2 in 1
am asteptat sa treaca ziua de ieri, sa raman un observator pana la final, ca mai apoi sa trag concluziile. fara nici un pic de mila, ba chiar cu o ciuda imensa, spun lumii ca a transformat inceputul primaverii intr-un kitch fara de clasificare. am iesit ieri pe strazile insorite ale bucurestiului, care de altfel parea vesel si fericit de venirea primaverii, insa toate simturile mi-au fost blocate de inesteticul prezent la fiecare pas. acum, trebuie sa marturisesc ca viata mea se ghideaza dupa estetic : de la rondelele de morcovi din supa, la culori si personalitate, la mine si la univers. esteticul imbina muult mai mult decat frumos; inseamna valoare, principii, studiu, cunoastere, calitate. ori ziua de 8 martie este cu totul INESTETICA!!!! si asta datorita multimii de domni in cautare de flori si doamne care smulg fara mila frumoasele plante crescute in solar sau sere pentru a le insira pe la colturi de strazi. nu vad nimic romantic si nici “primavaresc” in tine domnule, care iesi din casa scarbit de datoria de a cumpara o floare pentru sotie, prietena, mama sau fiica. ti se citeste pe fata ca nu esti patruns de nici un sentiment, ci mai degraba de o graba de a scapa de obligatie. si atunci, profiti frumos de drumul catre piata pentru a cumpara mancare si iei de la o tiganca un buchet de zambile. si ca sa demonstrezi ca esti cu adevarat un domn si iti respecti iubita, sau persona careia ii duci floarea, te si targuiesti pentru 1 leu. FELICITARI! asta da dovada ca specia merita sa supravietuiasca!
astfel stand lucrurile, desi putin probabil ca vei citi ce scriu eu, iti dau niste sfaturi estetice ( tine minte de descrierea de mai sus a esteticului si nu te hazarda sa inchizi fereastra pentru ca si la anul va fi 8 martie ):
1. o floare trebuie sa se potriveasca cu persona care o va primi in dar. degeaba consideri ca o zambila, cat se poate se frumos mirositoare, insa pe atat de comuna, o va face sa se simta in al 9-lea cer. nici varianta trandafirului unic in tipla nu e de folos. chiar nu te pot intelege: mirosi floare inainte sa o cumperi? bineinteles ca nu, pentru ca altfel ai simti parfum de laborator si nicidecum de erotism sau romantism. ar fii nespus de frumos sa cumperi trei fire de trandafiri de gradina, cu tepi, cu tulpina stramba, dar cu parfum si crescuti cu drag…asa, fiinta delicata care va primi florile va vibra intr-un mod miraculos la adierea delicata si imbatatoare a florilor, dar si a ta.
2. nu e nimic flatant in faptul ca profiti de drumul catre piata si aduci si o floare. de ce nu incerci sa te trezesti inaintea ei si sa ii cumperi o floare? apoi beti cafeaua impreuna si poti pleca la piata. incearca tactica asta la anul si te vei simti eliberat. nu vei mai fii victima corvoadei de a aduce flori, ci vei astepta cu sufletul la gura sa o trezesti cu flori parfumate.
3. poate ea nu ti-a spus, dar iti spun eu. ne dezgusta sa primim florile voastre din obligatie. inca din scoala primara asistam la depravarea voastra in raport cu gentilele obiceiuri. da, de mici! de atunci cand stim ca o considerati pe colega din banca a treia urata dar ii aduceti flori pentru ca mama a cumparat un numar egal de buchetele de ghiocei cu cel al fetelor din clasa. urmeaza generala cand aduceti martisoare pe categorii, desigur tot din obligatie. in liceu, apare luxul de a aduce flori doar fetelor din gashca, caci de, cu restul nu ai treaba…si in plus ce tot atatea obiceiuri, nu? tu esti rebel dai bani pe tigari, pe vodka cu cola, fugi la un biliard, de unde atatia bani?! lasa, stati si fara…uratelor! la facultate….blank…memoria se goleste, bunul simt dispare, iar cei care persista in astfel de gesturi sunt fraieri anul asta, dar lasa, ca vor ceda la anul!!!!aveti voi grija sa-i faceti sa simta adanc masculinitatea! ehhh, la JOB! da, ne pare rau pentru tine, dar daca majoritatea stabileste ca da, sau Doamne Fereste mai exista vreun exemplar bine crescut, aduci, cu scrasniri de dinti ceva, acolo, sa fie! in casnicie, stii sigur ca va sta toata ziua imbufnata, asa ca mai bine iti calci pe orgoliu si aduci un fir de trandafir, il inmanezi ca un diplomat la receptia prezidentiala, apoi fuga in fololiu, in pantalonii de casa ca e meci sau vreo retrospectiva!
4. CE VREM DE FAPT?
e simplu, jenant de simplu: vrem sa punem punct obligatiilor..sa fim liberi; si eu, si tu…sa aduci flori pentru ca simti, sa aduci o floare cu parfum, reala, palpabila, nu un bibelou obtinut prin incrucisare intre specii. te vrem pe tine, oricine ai fi, sincer…si daca nu-mi iei floare pana-n 10 am, sa stii ca nu am sa ma supar, si nici una dintre noi. pentru ca noi, femeile ne ghidam dupa sentimente; si vrem sa va facem sa simtiti din adancul vostru! si pot sa nu fie flori. si chiar sa ignori ziua de 8 martie. si toata luna martie. nici noi nu mai vibram la atata tortura vizuala si senzoriala. dar vrem sa simti tu cand trebuie sa faci un pas spre gingasie…atat! la asta se rezuma ziua femeii: la o intimitate intre ei si ele. una sincera, nu luata in graba de la coltul strazii si ofilita o doua zi!
dar va iubim…
