“stam nas in nas toata ziua…simt  ca ma reinventez. cat imi plac sticks-urile astea; sunt prima masa pe ziua de azi. m-am saturat cu el “

si rade a fericire in timp ce eu caut adanc o licarire. caut sa vad sentimentul care ar  reverbera la emotiile povestite de prietena mea.

ea se reinventeaza prin iubire, pe mine ma reinventeaza tristetea.

ma intreb daca ambele procese de reinventare aduc fericirea. cum poti scoate frumuseti din cele mai urate lucruri, poate poti descoperii fericirea din tristeti.

sa fie oare drumul spre fericire bifucat intr-o rascruce aproape de neobservat? sa fie oare un indicator obsur, ascuns si abject care sa te pacaleasca sa o iei pe drumul tristetii cautand apogeul fericirii?

“stii senzatia aia cand nu iti mai trebuie nimic?cand se uita la tine si te topesti?..bine, dar eu sunt o boema fata de tine”

NU! Nu stiu senzatia; sunt o realista ratacita in valuri matasoase de tristete. inca mai pot dormi in propria-mi fiinta; tristetea nu si-a marit intr-atat volumul, asa cum face apa inghetata, incat sa ma alunge din corpul cald ce ma adapostete.

sunt oaspetele coconului meu omenesc de tristete. ca maine l-as schimba pentru unul extraterestu de fericire.

2. nu face despartirea dupa o intalnire stanjenitoare. Nu am obiceiul darnic de a saruta dupa o prima intalnire; poate nu meriti asta nici la o a 5-a intalnire asa ca hold your god damn horses!

3. nu face comentarii acide sau neutre fata de modul in care imi traiesc viata. nu cunosti decat o parte infima din ceea ce fac si ceea ce sunt. nu esti o autoritate in domeniul bunei organizari a vietii personale ca sa imi trasezi linii. exist si inainte si dupa tine, ceea ce te transforma intr-o experienta pasagera.

4. nu-mi plati consumatia. din ce am observat nu foarte multi sunt in stare sa inteleaga ca a achita nota de plata de la bar/restaurant nu iti da nici un drept de sarut, second date sau sms de ‘noapte buna”.

5. nu-mi subestima INDEPENDENTA! nu sunt inca o tipa care se proclama independenta; sunt exact acea TIPA INDEPENDENTA.

taci si asculta! observa si vorbeste cu precautie!

fa culori din emotii si proiecteaza-le in realitate.

inconjoara-te de culoare, cat mai vibranta,cat mai puternica.

fa din culoare strigatul tau de ajutor.

fa din culoare steagul tau si arboreaza-l.

trimite-ti culoarea la intalniri.

pune-o intr-un plic si trimite-o catre adrese necunoscute. de vine inapoi la tine ma fa o incercare…umple spatiul de culoare.

inchide ochii si spune-mi ce culoare vezi? apoi intraba-te de ce si care e motivul culorii? il stii, nu-i asa? mintea ta merge cu precizie la sursa culorii! aproape ca te sperie propria-ti persoana.

acum inchide ochii si vezi noua culoare. te intrebi de ce difera, nu?

spune-mi culoarea si hai sa gasim un raspuns impreuna!

invat cu fiecare zi ca sunt mai valoroasa decat toti ceilalti. sunt mai valoroasa pentru ca ma am aproape si imi pot raspunde singura la intrebari sau cel putin stiu sa ma mint cel mai frumos cu putinta.

anul nou mi-a adus o schimbare fizica. am mers dincolo de sabloane si am ales sa incerc ceva dictat de fiinta interioara. nu sunt la moda daca ma uit in reviste; dar sunt la moda prin curajul de a fii altfel decat restul.

am citit doua carti grozave anul asta despre care am sa povestesc in articolele viitoare. am culoare in suflet si inca ce mai culoare! sunt la fel de colorata ca o furtuna electrica!

ma simt norocoasa ca am luat palme de la viata si ca mi-am petrecut zile bune sub dusuri reci, ca o puscariasa intr-un penintenciar de maxima securitate. nu m-am purtat civic fata de mine insami si am platit pentru asta. cu toate astea mi-am oferit spatele spre biciuiala fara sa cracnesc. nu am intrebat de ce eu, cat o sa mai dureze sau cand se va termina. m-am gandit doar la ce voi face dupa, ce greseli nu voi mai repeta. azi un el mi-a sugerat sa fac o lista cu 5  lucruri despre care cred ca pot schimba cursul viitoarelor relatii. 5 atitudini sau gesturi pe care le voi pune in talerele gandiri spre o evaluare nemiloasa. 5 greseli cruciale ce dus spre totalul insucces din capitolul LOVE a carui protagonista sunt.

fa-ti o lista cu ce nu trebuie sa repeti: gesturi, vorbe, soapte, atingeri.orice ti se pare suspect!

fa curatenie in sufletul tau si pune fiecare amintire in sertarul ei alaturi de sechelele pe care ti le-a lasat. incuie sertarul si arunca cheia. nu ai nevoie de trecut daca vrei sa mergi mai departe.

sterge numere de telefon si fete din memoria vizuala. purifica-ti mintea.

si in cele din urma ia-ti avant si arunca-te spre lume asa cum esti tu. nu pot decat sa te urasca sau sa te adore; in orice caz e o manifestare profunda de sentimente, ceea ce iti va da curaj sa fi si mai tu decat esti tu cea/cel de acum!

20 de minute din gloriosul serial romanesc “Effect 30″ de pe Prima TV si mi-a ajuns! titlul este cat se poate de nimerit: efectul asupra telespectatorului nu dureaza mai mult de 30 de minute, iar in unele scene efectul poate fi chiar de 30 de secunde….intocmai ca o disfunctie nu mentionez de ce fel.

am vazut secvente din al nostru serial dupa ce pe HBO am prins franturi din filmul “Sex and the city- the movie”….plagiat e putin spus

mai lipseau sa adopte un designer de pantofi pe modelul lui Manolo Blahnik (poate ar fi mers Mihai Albu sau chiar Dan Coma, desi el este deja mult prea rafinat pentru personagiul feminin ilustrat de Andreea) si o casa plina ochi de rochii innebunitoare. personajul care iti sare in ochi este Andreea, personaj putin credibil si jucata prost de AR.

Una dintre scene ilustra o discutie intre cele 4 femei despre aparitia povestii casnice a uneia dintre ele in revista pentru care scrie personajul Andreea. o discutie tampa, lipsita de argumente; de fapt, nici macar discutie nu se poate numi, ci mai degraba un joc actoricesc prost, de amatori…si aici nu pun totul pe seama personajele (caci cine stie, poate actritele n-au avut cu ce “se lupta” actoriceste vorbind), ci pe seama scenaristilor. asta se observa si la decor: una dintre personaje sta in parc cu fetita, imbracata fiind in trenci de toamna timpurie in timp ce lumea din jur e in haine de vara si spune la telefon ca mama ei e la mare; apoi daca e vara cum suporta temperaturiile Andreea care imbraca pantaloni din piele cu sacou cu manaeci lungi in miezul zilei?

sa vad asta in Bucuresti si renunt la serviciile de  cablu!

Romancele nu reproduc comportamentul americancelor: nu sarim la sticla de vin pe care il bem in pahare inalte cu picior, nu stam la bar cu o sticla intreaga de wisky scump (nimeni nu face asta nici macar in filme), plus multe altele. si nu am vazut decat 20 de minute din serial. dar nici ca as vrea sa vad mai mult!

prostia romanilor este sa faca filme cum vad la cinema: nici macar noi, generatia tanara nu imitam intr-atat viata de cuplu sau sociala a vesticilor! ca sa nu mai zic de femeile mai mature.

dar de unde a pornit totul legat de acest post? din dorinta de a fi sentimentala si de a vedea filme siropoase cu final fericit pentru ca da, trec printr-o despartire. dar imi trec toti nervii fata de individ in fata unui asemenea cliseu total nereusit! macar de copiau totul de la Sex and the City….stiam ca e un lucru bun imprumutat neoficial de la Americani.

si inca ceva: au inventat si o revista (al carei nume nu l-am putut retine) care vrea sa fie la fel de reusita ca Vogue…si ce sa vezi: Andreea, personajul, lucreza pentru revista

dar nu mi-am rupt nici o clipa gandul de la un posibil job intr- un departament de life style, fashion,trends…visam la ceva part-time care sa imi lase libera o jumatate de zi pentru un alt job. De altfel, printre primele mele interviuri se numara cel pentru Eva.ro (eram potrivita dar nu am mai primit nici un raspuns).

acum scriu pentru job-ul pe care l-am cautat multa vreme si pe care l-am gasit aici :http://www.succesdublu.ro/job-pentru-o-tipa-pasionata-de-social-media/ . e adevarat ca lucrurile bune se intampla cand te astepti mai putin; sper sincer sa fie asa de data asta.

Draga Divahair,

nu sunt innebunita sa ma imbrac dupa ultimele trenduri; probabil ca nici nu ati crede ca persoana cu infatisarea office e atat de ancorata in lumea modei;ma descrie un stil vestimentar Chanel, un curaj  de John Gallianno, o atitudine increzatoare Valentino si un rafinamet Louboutin. Sunt cu adevarat pe drumul perfectiunii in job deschis de Anna Wintour la Vogue  si vreau sa ajung un icon in domeniul meu- PR- la fel ca ea. Am invatat de la Versace ca poti dai contur pasiuniilor tale fara a se eclipsa (moda si design interior), in cazul meu PR si pasiunea pentru estetic sub diversele lui forme. Am colectie de Vogue acasa si INTELEG! ce scrie acolo. Stiu de ce i se zice “Biblia modei”. Si mai stiu de ce lumea se uita fugitiv la poze si spun ca restul revistelor sunt mai bune pentru ca sunt mai comerciale.Nu imi plac articolele fade din revistele glossy, la fel cum nu imi place sa scriu despre ceea ce nu cred.

Nu “candidez” pentru bani, ci pentru placerea de a scrie si de a lua contact cu lumea pe care o admir. Ma incadrez al naibii de bine in deadline-uri si inteleg cu usurinta strategia unei companii,reviste, magazin, creator etc. (asta e defectul profesional al omului de marketing).

Daca voi ajunge sa lucrez impreuna cu voi exista mari sanse sa nu stau tacuta in timp ce observ nevoia de a schimba sau imbunatatii diverse aspecte. il puteti numi defect, impertinenta dar in fond este manifestarea implicarii si cred sincer ca este complimentul suprem din partea unui angajat catre companie/firma.

Ma veti cunoaste mai bine din articolele de pe blog.

Astept cu drag un semn.

http://www.succesdublu.ro/job-pentru-o-tipa-pasionata-de-social-media/

asa incat raspund elaborat, pe larg, facand astfel o terapie comportamental- cognitiva cu mine. la sfarsit arunc un ochi si constat cu fericire ca m-am mai cunoscut un pic. eu imi sunt straina chiar mie in anumite aspecte. nu stiu ce forte mocnesc tacit in interiorul meu si sunt convinsa ca nimeni nu poate stii mai multe decat stiu eu.

cineva vedea o Andreea mult mai pasionala, mai aproape de pacat de cat vreau sa par; am cautat-o in timp ce stateam in cada cu apa calda; am invocat-o inainte sa adorm; am starnit-o traversand bariere noi. nu am gasit insa fiinta pe care ochii staini o citeau in privirea mea.

asta ma determina sa spun cu certitudine ca numai noi ne putem cunoaste cu adevarat.

si legat de asta si de intrebarea zilei de pe www.alexgavriliu.ro pot spune ca oamenii vad prima oara cand cunosc pe cienva ambalajul, adica aspectul fizic. By all means, chiar si eu ma uit la simetria si liniile corpului unui necunoscut. e normal, aproape firesc. e o informatie mult mai tangibila si usor de obtinut ca timp decat asumptiile asupra personalitatii.

m-am obisnuit sa plac oamenilor pentru armonia fizica; la inceput ma simteam vinovata pentru asta; m-am condamnat singura pentru incercarile esuate ale celor care imi faceau avansuri. acum insa, odata cu varsta, a venit si izbavirea sub intruchiparea istetimii!

daca ei vad ceva dragut si usor abordabil si un potential mediu, atunci eu ma pot impune printr-o frumusete interioara si intelectuala fulminanta! (nu ca as fi atat de smart;am un IQ mediu spre high)

ca la tenis: avantaj Andreea!

para siempre…o para los que no saben

astazi insa am realizat ca doua din experientele cele mai triste si dure m-au facut sa simt fericirea de astazi.

as incepe intr-o ordine cronoligica daca as avea rabdare sa ajung la locul…2 sa zicem! nu!, prima iubire m-a ranit sau cel putin asta imi spun cei care mi-au fost martori la zilele de chinuri si cautari de ratiuni mai mult sau mai putin sentimentale. dar nu am simtit ca sufeream;acum nu vad nici o cicatrice pe obrajii pe care au curs lacrimi fierbinti, nu simt nici lama rece a tristetii strecurate in sufletul meu….stiu doar ca minutele cu el erau o infinitate oprita in loc doar de telefoanele mamei.

stiu ca uitam ca nu mancasem toata ziua, ca poate imi era somn…mai stiu ca imi radeam mie in oglinda din lift si cercetam adanc in irisul caprui spre verde licarirea bucuriei. mascam bucuria cand ajungem in fata usii; nu stiu de ce?!

daca as stii ca in continuare iubirea lui mi-ar aduce fericire prin muntele de macinare sufleteasca as alerga spre el acum…dar nu am nici o certitudine si asta ramane cert. nu pot sa iau startul inca; mai astept;nu ma astepta nimeni in capatul celalalt al pistei si nu vreau sa savurez o victorie inexistenta. fara victorie sau infrangere cursa e ca si inexistenta.

si mai stiu ceva acum: si lacrimile si plansul se pot traduce in fericire atata timp cat ai puterea de  a vedea adanc semnificatia lor.

p.s: ascultati Sade..

barbatii instabili emotional, cei frustati, cei lipsiti de calitati demne de a le castiga un venit, cei care se pricep la “afaceri” de cartier, toti au in comun urmatorul comportament: te privesc atent cu coada ochiului ca nu cumva sa isi devoaleze interesul, se fac ca nu te aud, nu se implica in discutia pe care o porti cu persoanele din jur, ca mai apoi sa lanseze un subiect, de cele mai multe ori stupid sau legat de sex, si sa te avertizeze ca “pari prea mica pentru a face fata discutiei”

n-am inteles cum incape atata prostie in capul unora, multora de alt fel si din pacate, incat sa creada ca daca ii analizezi ascultandu-i esti automat incapabila sa faci fata discutiei. ca sa nu mai spun ca in mintea lor- de cocosi don juani in poiata pestrita numita umil high class/society- daca nu ai tona de fard si nu dai cu precizie elvetiana din gene nu esti “matura”.

a nu se intelege ca ma deranjeaza…ba din contra! mereu ii astept la cotitura pentru a le putea servi cateva mingi ce trec direct ca asi in portofoliul meu de “copila”…..si este cu atat mai interesanta lipsa de materie cenusie cu cat astfel de replici ies din gura unor pusti de pana in 30 de ani, fara realizari, fara un dram de independenta financiara,dar cu multe haine firmate si ceasuri replicate dupa marile brand-uri.

am stat de vorba cu tot felul de oameni si am fost indeosebi curtata de cei trecuti bine de 30 de ani. nici unul nu a facut o remarca referitoare la varsta.

so my dear(s): go fix your size problems, ’cause my age ain’t a reason for your weakness!