“A fost odata ca-n povesti,
A fost ca niciodata”
……poate asa ar fi trebuit sa incep fiind vorba de o printesa, dar nu se potrivea cu povestea mea.. mai incerc :”Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, Iată vin în cale, Se cobor la vale..” trei fete decise sa sfideze prefixul 2…Revenge… Nici ca se putea un loc mai diferit decat un picior de plai, pentru ca fetele au ales locul lui Marley…Bob Marley…o seara reggae….
E cat se poate de uimitor sa descoperi ca desi nu te incarci cu versuri sau cantece intregi, mintea ta, sau ceva din tine, retine tot…si apoi, intr-o zi, ai marea surpriza sa te trezesti cantand nostalgic ceva venit din adancul tau..asa am fost noi…pline de viata si de ritmuri venite dintr-o copilarie pe care nu o intelegeam, si in care nici pe departe nu ne gandeam la insemnatatea cuvintelor lui Marley…
Asta e frumusetea vietii, “a prefixului 2″: totul revine proaspat si frumos…totul are gust de libertate, chiar daca ne gandeam cand sa mergem la serviciu azi, de frunze interzise, de vise pline de nebunii, de dor de mare…Spontaneitatea nu e altceva decat nebunia varstei pe care o avem noi acum, nicidecum o calitate scrisa in CV..e ceva in noi, o nebunie cuminte, latenta…un monstru mic, care in momentele cu si pentru printese, face ravagii….
So, give it up for the girls…’Cause we made it nice and reggae last night…
pentru Moloko si Minnie
