Am intrat in rutina oamenilor mari…ajung acasa si-mi las geanta la intrare..casa e singura, dar eu sunt plina de ganduri. ma gandesc la job, ma gandesc la panza de paianjen pe care trebuie sa o construiesc ca sa ajung unde vreau. si-mi lipseste ceva…ceva ce m-ar face sa zambesc, ceva ce cauta toata lumea: FERICIREA.
si-mi spun ” lasa, mai ai timp”…si-mi raspund ” timp am…si regrete odata cu el..si momente pierdute;si zile in care doar visez ca ating ceva ce vreau”…si asa ma amagesc. si mai trece o zi.si apoi alta.si amintirile se aduna iar, ca norii de furtuna, si troleul e prea mic pentru gandurile mele si subit se nasc accidente pe strada, si totul moare si renaste!
p.s: just a bad day.
