…si totusi unde e raspunsul de care avem nevoie?
de ce tot ce e frumos si promite se termina repede? fiindca nu stim sa pretuim sau fiindca ne grabim sa ne adjudecam totul din momentul zero al evenimentului? mi-ar placea sa-mi calculez viata si fericirea in formule matematice sau fizice: sa am un T0, T1, sa masor viteza dintre doua “trenuri ale iubirii” unul in miscare, altul stationat, o ecuatie cu o necunoscuta ( misterul de nepatruns al lumii)…..sa fie totul concret si nimic relativ..urasc relativul si consecinta lui banala, relativitatea…
vreau acum. azi. sa stiu sigur. sa nu ma tem. sa plec din casa stiind ca seara totul va fi la fel. sa nu existe aceea soarta sordida , ci doar misterul vietii si miracole…dar deja imi doresc relativul,nu? miracolele sunt parte din relativ.. sfarsesc oare prin a dori relativul? sa indraznesc sa cred ca relativul e doar consecinta dorintelor noastre…ar fi dureros sa fie asa..dar poate este. voi afla candva, si nu e nimic relativ in asta.
relativ a fost ieri. si de fapt asta te ideea de azi…ieri am trait un ieri relativ!
